It's reassuring to know Sziget will love even when I'll be an older hipster (which is the best kind of hipster after all, because you can safely say you liked everything before it was cool).
New beer, same habits.
Bloc Party
Oh those Sziget main stage revelations: One can thoroughly enjoy Snow Patrol and yes every now and then, they do actually sound a bit stadium rock. Of the good kind.
Since no one will have my dog while I'm away, I'll just bring the bugger along and let him decide the next stage I'll visit. (This dog favoured the World Music Stage.)
Fashion dictators
Nothing beats showing up to the afternoon main stage session with nice clean hair
IAMX
Figure making it to the bus when all your friends want a shot with the sign
Missed them in 2009 because, well, because booking plane tickets and holidays was never my strength :)) But all shall be made right this year. With a ton of love.
Sziget: time for your best behaviour throughout the year. And so it was in 2008 too.
Beer consumption must be done in style (the beer of the festival has changed throughout the years, these were the good old Arany Ászok days, mercifully there has been some progress since. Such as canned Czech beer. Which is looove.)
Brega!! Well he does come often. And if he's not here, then it's Emir Kusturica. Or both. (Though not together anymore). But anyways, it's a party.
Jose Gonzalez in the lovely (and sadly now defunct) WAN2 tent
Selfies before they were cool
Babyshambles...in shambles. Bad bands deserve bad puns, I guess. Though when your one interesting song is called Fck forever, it kind of makes sense.
Go with the flow (though QOTSA are playing VOLT this year)
Now I must admit to not being their biggest fan. I could list a few British indie acts that sound more exciting, to say the least. But it's nice to see some people veer off the beaten track for a club concert in some fairly strange Central European city, as the Cribs did last autumn.They must have liked it, for they'll return for Sziget. Welcome back.
Sziget 2003. The days when we still had to carefully check out Budapest's transportation map to memorize the stop we need to get off at. (Filatorigát forever). And got lost at midnight in the maze of tents in the red area. Well, I still do get lost sometimes. Being lost is alright. And suffered through a day consuming "the other soda", because back then Sziget was The Other Soda Sziget. And faced the first onslaught of people coming from the main stage between concerts.That will never change I guess. So Massive attack was the first Sziget headliner I ever saw. Not a bad start, I might add.
Sziget is here soon..a bit of time travel to 2007, when Dylan didn't go electric but we switched from analog to digital and we lost some keys at the Manu Chao concert (it got a bit out of hand after that).
Here it goes:
Mando Diao!
Nine Inch Nails!
The Crowd!
Well, uhm, the French (figure keeping your fancy Hives outfit clean when these people chase you with their love):
The Good, The Bad, The Queen (and Damon, who of course is back this summer)
The Hives!!!! (with several exclamation marks cause Pelle would like it so)
The Rakes (who remembers them?! We do, they are one awesome little festival band. The perfect soundtrack for 4PM)
And some press material, back from the day. We were oh so young and writing oh so in Romanian. Nostalgia mode on :)
Vorba lungă,
sărăcia omului...
...Horaţiu dixit. Şi avem
toate motivele să-l credem pe Horaţiu, care a văzut multe Szigeturi la viaţa
lui, şi nu numai. Multe Szigeturi a văzut şi hamacul lui Puică, dar pentru el
acesta este ultimul. A căzut la datorie, la umbra unui copac. Deci fără prea
multă vorbărie agenţii se insinuează în primul rînd, în prima zi, la primul
concert. Consumă primul langoş. Regretă. La fel cum regretă şi concertul abject
al nemţilor de Nitzer Ebb, precum si
gesturile lor pseudonaziste, însă destul de naziste pentru a fi săltaţi de
forţele de ordine germane. Însă suntem la Budapesta. Urmează Mando Diao. Aceşti băieţi au
dezavantajul de a arăta splendid, şi asta dă prost la credibilitate. Se mai şi
dezbracă pe scenă, ceea ce nu trebuie să eclipseze faptul că muzica lor este
excelentă. Ziua ar fi fost perfectă dacă se termina aici. Dar nu, la ora nouă
jumate pe scenă se urcă Manu Chao,
care se strofoacă cumplit să facă un show tare, dar dă cu băţul în baltă.
Ungurul se sperie de două ori şi ia curentul. Balta vine şi ea a doua zi, adusă
de ploaie. Nimic grav, ploaie englezească, numai bună pentru The
Good, the Bad and the Queen. Cu Simon Tong din The Verve, Paul
Simonon din The Clash şi mai ales Damon Albarn, din Blur. Dacă asta nu vă spune
nimic, regretele noastre. Iar dacă vă spune, şi nu aţi fost, aţi pierdut unul
dintre cele mai elegante concerte de la Szigetul de anul acesta. După atîta
linişte şi pace, putem trece la nişte reacţii chimice agresive. Pe scenă se
desfăşoară Chemical Brothers, cu un show de lumini demn de Războiul Stelelor
şi muzică intergalactică. Cu viteza luminii agenţii se reped la cortul Wan2,
unde IAMX îşi pune jobenul împănat şi oferă un spectacol clasa întîi,
savurat de public în pofida moshitorilor cu ghiozdane şi a descreieratelor
transpirate.
Ziua a treia. Pe scenă,
bordel. Gogol Bordello. Evreu
ucrainian dement îmbrăcat ca de la Obor face punk ţigănesc. Spre seară, căile
agenţilor se despart. Agent A ramîne la Madness.
Nu prea înnebuneşte, mai degrabă îl ia plictiseala. Agent B o ia mereuaş spre
scena World Music, unde e plin de francezi care se înghesuie la Rachid Taha. Acesta e sub influenţă,
cînta ceea ce ar putea părea un cocktail indigest de rai arab, rock si punk. El
evident e genial. Mai puţin genială este ploaia din ziua a patra, care îl udă
pe agent pînă la ciolane. Glastonbury pe faţă, unii festivalieri iluminaţi se
scaldă în noroi. Agenţii pleacă cu reţineri spre primul concert, al celor de la
The Rakes, însă sunt plăcut
impresionaţi de un show corect, fără fasoane, dar eficient. În contrast, The Hives au fosoane, figuri şi scheme
diabolice. Au plecat din Suedia să pună stapînire pe lume. Urlătorul şef,
Howlin Pelle Almqvist, se caţără pe stîlpii de susţinere, bagă agenţii de pază
în priză, se urcă pe tobe, coboară scările pe burtă, flutură microfonul în
toate direcţiile, vorbeşte cu publicul între piese, dă mîna cu fanii extaziaţi,
se tîrăşte pe podea. Ungurii sunt hung(a)ry după Hives, şi nu numai ei. Concert
de nota 11. După ei, vin localnicii de la Păvăluţ şi bursucul (Kispál és a Borz) şi ne dezumflă cu
obişnuitul lor concert ratat de la Sziget. Asta după ce în ziua precedentă,
alţi localnici, The Moog ne-au
arătat că se poate, chiar şi pe o scenă minusculă şi dubioasă. Plictiseala
intră în agent ca un cui de nouă inci. Dar cui pe cui se scoate. Pe scenă
întuneric, durere, extaz. Nine Inch
Nails.Trent Reznor se războieşte cu lumea. O înfruntă, se ascunde de ea în
spatele unui zid de metal şi lumină, şi face noize. Şi nu numai. Oferă
publicului majoritatea pieselor care i-au făcut celebrii, într-o ediţie
impecabilă- probabil cea mai bună sonorizare de pe Sziget. Pe final, revine cu
epocala Hurt, fără doar şi poate unul dintre momentele definitorii ale festivalului
de anul acesta.
Ziua a cincea. Pe scenă, bordel. Johnny
Bor(d)ell şi trupa sa Razorlight.
Cîntă urîţel, mult sub aşteptări. Şi mai şi vine îmbrăcat în alb, cauzîndu-i o
pierdere pe patru beri Agentului A în favoarea cremei entertainerilor
timişoreni, Joy. Zi salvată de Faithless,
clienţi fideli ai insulei, cu un show caracteristic, nici prea prea nici foarte
foarte. Lumea se simte bine, nu şi agenţii în ziua următoare, ratată plenar de
organizatori şi salvată doar de !!!
(da, ăsta e un nume de trupă). De dragul prietenilor lor, Meropi şi Raul,
agenţii încearcă să asculte Tool. Nu
pot. Monotonie, vaiet iritant de bas, sunet batrînicios de Iron Maiden, nene
solist cu spatele la spectatorii săi.
Ultima zi. După Glastonbury,
Benicássim. Festivalierul contruieşte cetăţui de nisip
şi bea cocktailuri din găleţi. Pe scenă, rock transpirat, dar de calitate. Din
deşert vin Eagles of Death Metal.
Iar din Las Vegas, The Killers. Pe
podium buchete de lumini şi flori, clasă şi stil. Însă showul nu se rezumă la
decor. Muzică din suflet, ci suflet, pentru suflet. The show is over.
Întristaţi, agenţii iau ultimul autobuz spre centru. Şi promit să revină la
anul.
